Gândul îmi stă numai la vacanţă iar sufletul îmi tânjeşte după locuri lipsite de asfalt şi de betoane, unde să uit cum sună pickhammer-ul din faţa blocului şi bormaşina vecinului de la etajul 4.
Am vrut să descopăr măcar virtual un asemenea loc şi l-am găsit în sudul Marii Britanii, mai exact în frumoasa Isle of Wight. 
Conacul se află la o aruncătură de băţ faţă de plajă şi, mai mult, are un iaz langă. Este de ajuns să stai comod pe verandă şi îţi poţi bălăci picioarele în apă. Partea bună: casa asta frumoasă se poate închiria în regim hotelier. Partea proastă: am o vagă impresie că iazul este o casă mai mult decât primitoare pentru ceva mii de ţânţari… 
Să fiu sinceră, pentru o săptămână într-un asemenea loc aş accepta ca vecini lighioane mai înspăimântătoare decât nişte ţânţari. Atmosfera recomfortantă dată de lemnul din care este făcut conacul (şi care se regaseşte vopsit sau natur în toată casa), obiectele şi ţesăturile înflorate, elegante, care ma duc cu gândul la bunica, totul are darul de a linişti.
Interioarele sunt simple, fără exces de decoraţiuni şi fără mobile scumpe. Nu lipseşte bunul gust, dar lipseşte, din fericire, aerul de hotel. 
În mod normal, cu gândul la plaja din apropiere sau la iazul pe malul căruia m-ar aştepta frumos un şezlong, nici nu ar conta cum arată interiorul casei. Dar, să nu ne amăgim, este vorba totuşi de o insuliţă din Anglia, aflată la doar două ore şi jumătate distanţă de Londra. Este practic imposibil ca ploile să te ocolească o săptămână întreagă.
Paturile mari şi ademenitoare la odihnă, colţurile care te indeamnă să citeşti, geamul mare din dreptul mesei unde poţi servi cafeaua în timp ce admiri grădina, sunt esenţiale într-un concediu petrecut într-un colţ de rai cu vreme capricioasă. 🙂
Bufniţa la ceai 